Ion Frunzetti

Oravitzan căuta similitudini de “croi” pictural, de “patern” cu lumea covorului oriental(-) sau a celui românesc(-) şi n-are corespondent sau antecesor determinabil, cu faza lui actuală începând, dacă nu un capitol nou în plastica românească, cel puţin un paragraf de subâmpărţire estetică la capitolul “viziuni picturale decorative cu păstrarea justificărilor figurative” şi la nivelul de figuare al abstracţiei bine înţelese doar ca pur exerciţiu lingvistic aplicat imaginii concretului. (..) Naturi moarte disimulate, de o mare calitate picturală, muzicale până la anularea oricăror rezistenţe a subiectului receptor şi anexându-şi-l imperios, într-un flux liric de foarte bună marcă, extatic.