silviu-oravitzan-logo

Andrei Pleșu

Nr.19 P9030832

S-ar spune că lucrările lui Silviu Oravitzan-Creţu adunate la un loc configurează o cercetare spectaculoasă asupra ANATOMIEI BUCURIEI. Evident nu e vorba, de bucuria primară a exacerbării senzorialului, nu e vorba de bucuria rotundă, clară, a unei armonice participări la bogăţia lumii. Cu alte cuvinte, nu către haosul picturii ne conduce pictorul Oravitzan-Creţu, ci către COSMOSUL ei. Nu către violente dezlănţuiri de instincte, ci către sănătatea funciară a spiritului ândrăgostit de lucruri. Ne-am obişnuit, din păcate, să ne imaginăm tot ce ţine de universul gândirii ca fiind atins de o anumită paloare: arta şi cultura ar fi din unghiul acesta nişte plante crescute în umbra deasă a muzeelor şi a bibliotecilor. Oravitzan-Creţu însă restituie dimensiunea lui expansivă, strălucirea lui genuină, pathosului. El învăşmântează totul în culorile entuziasmului. Iată dece dincolo de copioasele satisfacţii optice pe care i le furnizează, pictura lui este o lecţie de viaţă şi un model de angajare spirituală.

Silviu Oravitzan-Creţu e un solar, un meridional şi ca toţi meridionalii, el întrupează dubla putere a luminii ânălţate la zenit: senzorialitate şi cartezianism: fast culoristic şi ordine. Este pasionat să descoperi în acest mare senzitiv, un geometru, un mare orchestrator, un constructor  de sisteme. Fiecare tablou e efectul unei complete regii polifonice şi se înregistrează în acelaşi timp într-o serie de alte tablouri, împreună cu care formează un concert, un ciclu.

*

 

Orice problemă a spiritului e reductibilă, în cele din urmă, la efortul de a intra în spaţiul de emulaţie la care tradiţiile de pretutindeni se referă prin simbolismul “axei lumii” sau prin acela al “centrului”. A trăi în adecvare cu rostul propriu e a trăi cu faţa spre centru, a gravita în jurul unui adevăr bine ales. Structura “centrului” e paradoxală, iar drumul către el - o aventură strict individuală, nerepetabilă e, însă, întotdeauna, cel mai frumos spectacol pe care un om îl poate oferi altui om. Pictura din ultimii ani a lui Silviu Oravitzan-Creţu oferă privitorului un asemenea admirabil spectacol. E pictura cuiva care s-a eliberat, treptat, de gratuitatea meşteşugului, a efectului stilistic nud, pentru a-şi aservi talentul unei căutări mai nobil şi mai riscante. Fiecare din imaginile acestei expoziţii e un risc asumat: în perimetrul lor, “centrul” vizat e, în acelaşi timp, concentrare şi dispersie, focalizare şi iradiere, severitate şi toleranţă, senzualitate coloristică şi asceză grafică, revelaţie şi ascundere, monumentalitate şi filigran. Uneori, “centrul” e un simplu presentimenr al centrului, alteori o tatonare febrilă, un semn indescifrabil, un ritm ceremonios, o piruetă ornamentală, un joc, un spaţiu vid, un ocoliş, o inscripţie, o incintă părăsită, o enigmă sau o platitudine... Ne întâlnim, mereu, cu o rigoare incoruptibilă dar blândă, o rigoare care ordonează lumea fără a o sărăci.

Evoluţia stilitică a lui Oravitzan e, în ea însăşi, rezultatul unei încercări de a aproxima nu asprimea rigorii, ci bogăţia ei. Începuturile sale, îl desemnau drept un pictor de o vervă meridională, pasionat de lumini explozive şi culori sonore, degustător - plin de temperament - al pestriţei epiderme a lucrurilor. Dealtfel, acestea sunt calităţi care nu s-au irosit cu trecerea timpului, ci au căpătat doar măsura odihnitoare a maturităţii. Transfigurată, controlată, dirijată - în anii din urmă - către o investigaţie care merge de la coaja, plină de pitoresc, a lumii, înspre miezul ei numenal, vitalitatea constitutivă a lui Oravitzan şi-a păstrat forţa, dar s-a recules, părăsind realul - aristotelic - al empiriei dezlănţuite, pentru a se cufunda în realul - mai curând platonician - al unei arhetipale tăceri.

E greu de prevăzut ce destin vor avea, de aci înainte, imaginile lui Silviu Oravitzan. Ele consemnează, acum, o etapă atât de echilibrată, încât drumul lor s-ar putea opri aici, rămânând, ca atare, omagiabil. Câteva din lucrările acestei expoziţii lasă să se întrevadă însă, marja de inepuizabil a unei creativităţi care va şti, neândoielnic, să se depăşească pe sine cu îndrăzneala la care intuiţia fulgurantă a “centrului” obligă.

 

Noutăți

  • 1
  • 2
Prev Next

Expoziție Oravitzan la Cluj

Hits:7854

Expoziție Oravitzan la Cluj

„Iscălitură pe lumină”, pictură, sculptură, sub acest titlu se desfășoară expoziția Oravitzan de la Cluj, la Galeria Horeb, între 27 martie și 4 mai 2014. Vernisaj: 27 martie 2014, ora 18. Curator: Florin Gherasim Invitat: Radu Preda Galeria Horeb, Cluj-Napoca, str. Târnavelor, nr. 4 (Biserica Sf. Ilie, demisol)  

Read more

Expoziție Oravitzan la București

Hits:11646

Expoziție Oravitzan la București

Muzeul Național al Țăranului Român, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești și Muzeul de Artă din Timișoara, au onoarea să vă invite la vernisajele expoziției Oravitzan în zilele de joi, 16 mai 2013, ora 18.00, la Muzeul Țăranului Român și duminică, 19 mai 2013, ora 18.00, la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești. Expoziția va fi deschisă la Muzeul Național al Țăranului Român din 17 mai până în 23 iunie 2013...

Read more