Deasupra, plutind, lumina aceea galbenă, transparentă, pură, învăluind totul într-un abur de aur. AERUL. APA. PIETRELE. PLANTELE. Aerul, albastru, uşor verzui uneori, cu o limpezime de undeva din sud, dintr-o ţară fără un nume anume, dar din sud, neapărat din sud, de lângă Mediterana. Şi totuşi, există ceva în aerul şi lumina acestor locuri, în tot ce ele învăluie, ceva care nu e de nicăieri, nici de la miază-zi, nici de la miază-noapte: AURA-AUREOLA, pe care aerul şi lumina aurie o ţes în jurul fiecărui lucru, în jurul fiecărei pietre ori plante.
Adriana Babeți
