Silviu Oravitzan-Creţu iarba umbrită de ceruri noroase şi primăvăratice culoarea ierbii absorbţie de lumină abia stinsă şi ziduri vechi de biserică pe care sori târzii abia mai pâlpâie în după amiazi văratice şi avea o ladă de zestre a bunicii lângă soba veche de tuci de care îmi amintesc şi vechi şi iubite covoare ântinse deasupra copilăriei, culori veşnice nepăsătoare în faţa trecerii noastre.
Sorin Titel
