Aş vrea să mă refer doar la un aspect particular, la convergenţa simbolică dintre ţesătură şi imaginile aici de faţă. În cazul «Hlamidelor», coincidenţa simbolică este evidentă şi autogeneratoare. Caligramele, presupunând ideea de carte, complică analogiile: Firele urzelii constituie textul sacru (în doctrinele orientale aceste texte sunt descrise frecvent prin termeni al căror sens literal se referă la ţesătură) şi e arhetipul scrierilor tradiţionale, în timp ce băteala constituie comentariul, glosa. Deci amploarea, corespunzând orizontalităţii, ca extensie a particularităţilor individuale, şi exaltaţia, corespunzând verticalităţii, superpoziţiei ierarhiilor supreme. În obiectele lui Silviu Oravitzan-Creţu avem de a face cu «traduceri potenţiale» ale acestor semnificaţii. Elementul vertical e conţinut în structura lisă, peste care se suprapune o strcutură vibrantă – elementul orizontal. Există deci alternanţă/simultaneitatea încordării ascensionale şi relaxării senzoriale, a principiilor creatoare ce se potenţează reciproc.
Dana Diminescu
