Referințe critice
Oravitzan pune în centrul iconostasului un fel de triunghi: crucea, Învierea şi euharistia. Iconografia răsăriteană face parte din Liturghie şi aceasta este esenţialmente tradiţională. Dat fiind că imaginea sfântă e aici echivalentă cu cuvintele Scripturii şi...
Referințe critice
L-am întâlnit pe artistul Oravitzan, care creează tot felul de opere – obiecte, sculpturi, picturi, toate deodată –, extrem de frumoase din pricina harului pe li-l insuflă. Din fiecare operă face un simbol puternic şi transparent – un obiect...
Referințe critice
În perioada de tristă şi nu prea îndepărtată amintire, când gâgâitul Cântării României, sacadat ca la unei locomotive cu abur, se întindea necruţător peste arta românească – de la cea culinară şi până la arta propriu-zisă -, oraşul Lugoj, ieşit parcă de sub...
Referințe critice
Silviu Oravitzan-Creţu iarba umbrită de ceruri noroase şi primăvăratice culoarea ierbii absorbţie de lumină abia stinsă şi ziduri vechi de biserică pe care sori târzii abia mai pâlpâie în după amiazi văratice şi avea o ladă de zestre a bunicii lângă soba veche de tuci...
Referințe critice
În câmpul simbolizării orizontale, figurative, arta lui Silviu Oravitzan vorbește în sintaxa unei geometrii spiritualizate în care liniile povestesc, în „limba” lor esențializată, odiseea hipostazierii în lume a Celor de Sus. Exil, kenoză, împrăștiere, cădere ori...
