Referințe critice
Miercuri, 20 februarie 1985. Era ultima zi a expoziţiei de la Dalles, ultima zi a întâlnirii lui Silviu Oravitzan-Creţu cu publicul bucureştean. În spaţiul sacralizat al celor două săli, lucrările tronau într-o linişte solemnă, invitând la gravă interiorizare –...
Referințe critice
Pictor de mare cotă şi nu mai mică miză, Silviu Oravitzan Creţu este unul din nu prea numeroşii artişti ai preajmei noastre vrednici de amândouă. Actuala-i expoziţie se impune, oricum, cu forţa evidenţei. Căci dacă, nu o dată – din păcate – o „personală” e...
Referințe critice
Oravitzan căuta similitudini de “croi” pictural, de “patern” cu lumea covorului oriental(-) sau a celui românesc(-) şi n-are corespondent sau antecesor determinabil, cu faza lui actuală începând, dacă nu un capitol nou în plastica românească, cel puţin un paragraf de...
Referințe critice
Am luat contact cu arta lui Silviu Oravitzan relativ târziu, în urmă cu câțiva ani când am primit cadou un album al artistului. A fost însă o încântare vecină cu revelația. Albumul respectiv îmi descoperea un artist cu pasiunea formelor esențiale, brâncușian prin...
Referințe critice
Acum însă ne aflăm în faţa unui artist cu o concepţie despre artă precizată asemeni unui crez, cu implicaţii filosofice, generos servit de laborioasa sa muncă de atelier. Cele trei cicluri impun; primul marchează contactul spiritual cu natura, nevoia de cunoaştere şi...
